Râurile din cuprinsul judeţului aparţin bazinului hidrografic al Crişurilor, fiind reprezentate prin:  Barcău, Crişul Repede, Crişul Negru şi afluenţii acestora.

Denumirea cursului de apă

Lungimea pe teritoriul judeţului

Pe teritoriul României

Crişul Repede

101 km

148 km

Crişul Negru

135 km

144 km

Barcăul

68 km

118 km

         Barcăul - (suprafaţa bazinului 1977 kmp; lungimea este 118 km) pătrunde în interiorul judeţului după ce a străbătut defileul său la Marca. În cuprinsul judeţului are o pantă redusă de scurgere, între 2 şi 0,4m/km şi primeşte următorii afluenţi: în nord Inotul, Valea Rece, Sînicolaul şi Ierul iar din sud Bistra, Gepişul, Almaşul, Biharia s.a. Dintre afluenţi cel mai însemnat este Ierul (suprafaţa bazinului: 1437kmp; lungimea este 107km).

         Crişul Repede - (suprafaţa bazinului este 2425kmp; lungimea este 148km), pătrunde în judeţ în aval de Bucea, cu un aspect de râu de munte (panta de scurgere:7m/km), datorită defileului sălbatic, după panta albiei se atenuează din ce în ce mai mult către vest (Aleşd 3,5m/km; Oradea sub 1m/km). Afluenţii mai importanţi sunt:  Iadul, Brătcuţa, Chijicul, Sărandul, Tăşadul, Peţa, Gepişul şi Peştişul.

         Crişul Negru reprezintă râul cel mai însemnat atât datorită mărimii bazinului său de recepţie (suprafaţa: 4476kmp; lungimea este 144km) cât şi faptului că acesta este cuprins, aproape în întregime în limitele judeţului. Afluenţii mai importanţi sunt: Crişul Băiţei, Crişul Pietros, Nimăieşti, Roşia, Holod, Crişul Văratecului, Tărcăiţa, Finiş, Şoimi.

          În amonte de Cărpinet Crişul Negru are pantă mare (30-40m/km), ea scade spre vest fiind în jur de 5m/km la Beiuş şi 0,2m/km în aval de Tinca.

Hidrografia - Lacurile

Principalele lacuri din judeţ sunt: 

    Lacurile naturale sunt într-un număr foarte redus, fiind un element nesemnificativ în peisajul judeţului. Mai importante sunt lacul: Tăul Mare din masivul Biharia, Lacul Şerpilor şi Lacul cu Stuf din vecinătatea municipiului Salonta.

    Mai importante sunt lacurile artificiale realizate pentru satisfacerea unor cerinţe economice. În acest sens exemplificăm amenajările piscicole din vecinătatea localităţii Cefa (cca. 700 ha), Homorog (cca. 105 ha), Mădăras( cca. 30 ha). Acestora li se adaugă acumulările cu scop complex: Leşu de pe Valea Iadului (28,3 mil.m³), Tileagd, de pe râul Crişul Repede, acumulările nepermanente Şimian(4,6 mil. m³), Galoşpetreu(46 mil. m³) de pe Valea Ierului, precum şi o serie de acumulări locale pentru satisfacerea necesarului de apă în irigaţii, alimentare cu apă sau pentru atenuarea viiturilor (Văşad, Valea lui Mihai, Diosig, Sălacea, Gepiu, Călacea).

Solurile

     Pe teritoriul judeţului se întâlnesc ca soluri zonale: solurile etajului de pajişti subalpine, solurile domeniului forestier, solurile silvostepei şi o gamă variată de soluri intrazonale şi azonale.

    Solurile de pajişti alpine - apar în masivele Biharea - Cucurbăta şi Cîrligatele. În general profilul solului este subţire, nediferenţiat cu un conţinut ridicat de materie humică, formată din acizi fulvici şi humici ceea ce le conferă un grad destul de ridicat de aciditate.

     Solurile domeniului forestier - În funcţie de condiţiile climatice şi de vegetaţie apare o etajare pe verticală a solurilor. Astfel în zona înaltă cu păduri de molid apare solul montan brun acid. În zonele acoperite cu păduri de gorun apar solurile montane brune de pădure. Solurile brune de pădure apar între altidunile de 150 - 700 m.

     Solurile silvostepei - apar pe suprafeţele mai înalte din Câmpia Joasă a Crişurilor ferite de exces de apă. Caracteristic acestei zone este cernoziomul levigat. Pe relieful slab drenat şi cu apa freatică aproape de suprafaţă apar solurile - cernoziomurile levigat umede.

Reudzinele ocupă suprafeţe destul de extinse în munţii Pădurea Craiului şi Codro-Moma.

Mai apar şi alte tipuri de soluri ca: lăcoviştile, solurile halomorfe, psamougosolurile şi solurile aluvionare